De ce eu?

Abia aștept să aștept o eternitate pentru fericire!

Tind să cred că nebunia mea e un act de normalitate…

De ce cred că sunt nebun? Trebuie să fii nebun să crezi că oamenii care vin în viața ta chiar vor rămâne sau să crezi că poți să-ți procuri fericirea singur… Sunt nebun și am fost numit nebun din pricina faptului că am crezut… am crezut în oameni, obiecte, evenimente, am crezut în empatie, în spiritualitate, într-o oarecare iubire, am crezut că încă mai există ceva bun în oameni, am crezut că în lumea asta merită să fii decent, am crezut multe, dar am realizat de fapt că am crezut în idealuri false. În oameni care nu meritau și nu merită nimic, am fost un inocent aruncat în abisul lumii,am fost aruncat în lumea reală. Lumea șerpilor. În inocența mea am crezut, de fapt, am avut speranța că voi găsi consolare în cineva, ceva. Am crezut degeaba. ” Erai bun o dată! ” mi-au zis, păcat că m-am schimbat, nu? … Eram un copil pierdut care mai avea o sclipire de speranță… until now. Mi se pun adesea întrebări în legătură cu pesimismul meu, însă tind să cred că e mai bine să vezi partea rea în tot și să fii surprins decât să speri ca un copil la o minune.

(C) Călin Onacă

B9C3B180-EE52-4142-8BD2-A9B803E5D2A5.png

Reclame